S-ar putea ca primul post sa aiba valoarea primelor 20 de minute ale unui interviu, asadar voi incerca sa stau de cealalta parte a biroului vostru gandindu-ma ca este un interviu prietenos, curios si exigent in materie de timp.

Intentionez ca prin intermediul acestui blog sa va impartasesc descoperirile mele de-a lungul unui drum pe care abia il incep. A trebuit sa imi golesc zilele asemenea unui dulap de haine, pentru a permite lucrurilor create in mintea mea sa intre in voie. Am impachetat asadar intr-o cutie un job bun intr-o banca, in alta cutie casa in care stateam, iar in final am impachetat intr-o lada mare Bucurestiul cu toate culorile si emotiile pe care mi le-a oferit pana acum.
Dupa ce cutiile ce imi umplusera viata au ramas in strada, ma uit cu fericire la spatiul gol si la doua cadouri mari frumos impachetate pe care abia mi le-am facut.
Primul este un alt drum, pe marginea caruia mersesem adesea si care este designul interior.
Al doilea cadou se numeste Milano, pe care l-am ales pentru artistii, decoratorii, profesorii si atelierele de design pe care le gazduieste. Evident mi-am luat bilet si pentru stilul care i se plimba lejer pe strazi si al carui reporter intentionez sa fiu.