Pe langa multe lucruri noi cu care imi place sau incerc sa ma acomodez in Italia este ceva banal: galbenul de la semafor cu a sa durata. Il vad in toate sensurile sale si in primul sens pe care il are: ne oprim.

Ne oprim si de o parte si de alta. Si ne oprim pentru ceva vreme. Nici nu apuci sa prinzi viteza pe trotuar ca pieton ca gata, este galben. Fireste am timp sa trec dar nu ma pot abtine sa nu astept si eu cu ei si sa contemplez intersectia linistita, asemenea vietii lor.

Cu ce scop sa ne grabim, sa traim ba verde ba rosu cand exista desfatarea unei cafele, a unei barfe, a unui apus de soare galben? Poate astfel putem vedea cealalta parte a intersectiei.